Imprimare

Marturisire Rozalia

 

           Este prima mea mărturie făcută public și probabil nu mă pricep prea bine să o scriu pe hârtie, dar doresc din toată inima să mărturisesc și eu despre bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu, pe care a avut-o fată de mine.

            Mă aflu în Austria din anul 2000 și datorită faptului că la început nu am avut prea mult de lucru, cam un an și jumătate, după ce am găsit mai mult de lucru am început să lucrez tot mai mult și mai mult. Fără să mă gândesc la faptul că aceasta ar putea afecta sănătatea mea.

            După vreo doi ani aveam deja foarte mult de lucru și nu mă odihneam prea mult. De multe ori chiar mă gândeam ce rezistentă sunt. Doar că într-o zi, dintr-o dată mi s-a făcut rău și credeam că e doar de la oboseală sau vreo răceală. În seara aceea m-am simtit mai rău, a două zi și mai rău și a treia zi tot mai rău. A treia zi am mers la doctor.

            După ce doctorita mi-a făcut câteva analize mi-a spus că ceva nu este în regulă cu inima mea. Și m-a retinut la spital. Am stat patru zile în spital. Mi-au făcut toate analizele și mi-au spus că inima mea în sine nu este bolnavă, dar ceva o afectează foarte rău. Am fost la terapie intensivă și acele aparate tot timpul sunau că ceva nu este în regulă. După ce am ieșit din spital am plecat în România unde am stat opt luni în care în majoritatea timpului m-am simtit la fel de rău. Aveam și o anemie destul de mare. Mă simteam foarte slăbită și majoritatea timpului aveam și dureri de cap foarte mari. Mi-am făcut mai multe analize dar nu știa nimeni de ce am acele stări și afectiuni la inimă. La început am căzut într-o stare de întristare și credeam că nu o să mai îmi revin. Câteva luni am fost mai mult tristă și și fără prea multă sperantă. Eu în inima mea credeam că totuși am destulă credintă, dar nu se prea vedea în faptele mele.

            Mama mea tot timpul mă îndemna să Îl laud pe Domnul și El mă va vindeca. Și eu îi spuneam că e ușor să zici, dar eu nu am putere de nimic.

Într-o zi, fratele meu mai mare, care nu este creștin, a venit la mine și mi-a spus că este foarte dezamăgit de mine. Că el credea, că eu sunt mult mai credincioasă și acum mă port ca și cum eu nu aș avea un Dumnezeu în care să mă încred.

            Dumnezeu m-a cercetat foarte mult prin acele cuvinte. Mi-am dat seama unde mă aflu. Și atunci mi-am cerut iertare de la Dumnezeu pentru starea mea.

Am ales din acel moment să mă încred în El, chiar dacă nu vedeam încă nici o schimbare la sănătatea mea. Am început să Îl laud pe El și din acel moment a început vindecarea pas cu pas. Pot să spun că Dumnezeu m-a ridict din valea mortii și știu sigur că El este Cel ce m-a vindecat și mi-a dat ca și a doua viată.

            Prin acea încercare am învătat, că eu trebuie să mă încred în Domnul indiferent de cât de bine sau rău îmi merge pe acest pământ. Încrederea mea trebuie să fie că El niciodată nu mă va părăsi până în veșnicie.

 

Te laud, Doamne și Îti multumesc pentru îndurarea și bunătatea pe care o ai fată de mine.

 

Rozalia Szakacs

 

 

Copyright © 2014 Agape Wien. All Rights Reserved.